Personificare ("lacul[. ] tresărind, lacul[. ] tremură, "glas de ape", "apa sune")
Lacul este personificat de-a lungul întregii poezii deoarece s-a stabilit o relaţie între natură şi sentimentele poetului. Astfel, lacul reprezintă un fel de oglindă a gândurilor sale, Eminescu realizând asta cu ajutorul personificărilor.
Inversiunea ("lacul codrilor albastru", "blândei lune", "lin foşnească",
"unduioasa apă")
Epitete ("lacul[. ] albastru", "nuferi galbeni", "cercuri albe", luntrea mică",
"blânda lună", "unduioasa apă")