Alergând, ca de năpastă, Au venit buluc pe coastă Doi băieţi Mai isteţi, Să dea veste La neveste C-au văzut în deal la stână, Coborând din vârf de munte, Peste ape fără punte, Iarna sură şi bătrână… Mai târziu, mai pe-nserat, A intrat şi baba-n sat: Uite-o-n capul podului, În văzul norodului, Pe-un butuc de lemn uscat, Cu cojoc de căpătat, Cu năframa de furat, Cu catrinţa de aba Vântul să-l strecori prin ea! Şi cum suflă-n pumnii reci, Scoate pâcla pe poteci, Iar pe fund de văi destramă Neguri vinete, de scamă… Şi-au ieşit băieţii mici, Mici şi mulţi Şi desculţi, Şi câţiva mai măricei Cu biciuşti şi cu nuiele Şi cu prăştii subţirele, Să alunge de pe-aici Iarna cea cu gânduri rele… Doamna-gerului, bătrâna, S-a sculat de la pământ. Şi-nălţând spre cer o mână, Ca o cumpănă uscată De fântână. A pornit în jos pe vânt, Încruntată, Blestemând, Şi-a lăsat în urma ei Promoroacă şi polei; Pe ogoare, Corbi şi cioare Prin păduri, Lupii suri, Şi de-a lungul drumului Numai scama fumului
Toata poezia!
