Vintul auster, bate la fereastra
Afara negura se lasa
La orizont e o nuanta albastra
Tristetea-n inima apasa!
Stau la fereastra si privesc
La picaturile de ploaie,
Si amintiri eu rascolesc
Stind singurica in odae!
Cad frunze brocarte jos la pamint!
Singuratatea e peste tot,
Si pentru mine totul e asa de sfint
Si de tristete nu mai pot!
Cit de romntica e toamna
Cu sufletul salbatic
si vintul imi alina lin
trupu-mi singuratic!
Cit de frumosa imi pare- fi
Melancolia eu maestra
Toamna mereu o voi iubi
Fiind vesnic trista si frumoasa!
Asta e poezia?
