Unirea Principatelor Române, cunoscută ca Mica Unire (Marea unire fiind cea de la 1918), a avut loc la jumătatea secolului alXIX-lea prin unirea statelor Moldova și Tara Romineasca sub numele Principatele unite ale Moldovei si tarii Romanest. Unirea a fost legată de personalitatea lui Alecsandru Ioan Cuza și de alegerea sa ca domnitor al ambelor principate la 5 ianuarie 1859în Moldova și la 24 ianuarie 1859 în Țara Românească.Procesul, bazat pe puternica apropiere culturală și economică între cele două țări, a început în 1848, odată cu realizarea uniunii vamale între Moldova și Țara Românească, în timpul domniilor lui MihailSturdza, respectiv Gheorge Bibescu. Deznodământul razboiului crimeii a dus la un context european favorabil realizării unirii. Votul popular favorabil unirii în ambele țări, rezultat în urma unor Adunari ad-hoc în 1857 a dus la convevtiea de la paris din 1858, o înțelegere între Marile Puteri, prin care se accepta o uniune mai mult formală între cele două țări, cu guverne diferite și cu unele instituții comune. La începutul anului 1859 liderul unionist moldovean Alexandru Ioan Cuza a fost ales ca domnitor al Moldovei și Țării Românești, act care a adus cele două state într-o uniune personala. În 1862, cu ajutorul unioniștilor din cele două țări, Cuza a unificat Parlamentul și Guvernul, realizând unirea politică. După înlăturarea sa de la putere în 1866, unirea a fost consolidată prin aducerea pe tron a principelui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, iar constituția adoptată în acel an a denumit noul stat Romaniea
