E iarna , copaci au imbracat haina pufoasa de nea . Copii se joaca pe drumurile troienite de zapada greoaie . In departare se zareste o casa ce pare ca are caciulita argintie . Totul e alb , totul se vede alb , totul pare alb . E ca un joc pe care nu-l poti descrie la cat de minunata e privelistea . Zilele au culoare si noptile par ca au un scut protector de nea . Din cand in cand se mai arata si soarele ce pare ca zambeste cand vede ca atatia copii il admira cu pasiune .
