Cand gura mea, iubite frate,
Se va inchide pe vecie
Si mana mea cea slabanoaga
Va inceta de a mai scrie.
Atunci sa cauti la rabojuri
Pe care eu le-am insemnat
In vremea cand eram odata
Cu gandul pasnic, adunat.
Sa cugeti cu luare-aminte
Acestea ce s-au zamislit
Prin harul luminarii sfinte
In gandul meu cel umilit!
Si daca-ti vine intristarea
Aproape de mormantul meu
Atunci sa mergi la Schitul nostru
Ca - nevazut - ma duc si eu.
Sa mergi acolo primavara
Cand toate jos se veselesc
Si cand se vad trecand cocoara
Spre plaiul nostru romanesc!
Acolo sa citesti cantarea
Blagoslovitului Iordan
Si apa va tine isonul
La versuirea lui Ioan.
Ea va cunoaste graiul tainic
Si murmurand incetisor,
Va face semn la pasarele
Si toate vor canta in cor!
