HATIŞERÍF, hatişerifuri, s.n. (Turcism înv.) Ordin sau decret emis de cancelaria Porţii otomane către marii demnitari ai imperiului şi către domnii ţărilor româneşti, purtând pecetea sultanului pentru a fi executat întocmai. – Din tc. hatti-şerif.
AUTONOMÍE s.f. 1. Drept (al unui stat, al unei regiuni, a unei naţionalităţi sau a unei minorităţi naţionale etc.) de a se administra singur, în cadrul unui stat condus de o putere centrală. ♦ Situaţie a celui care nu depinde de nimeni, care are deplină libertate în acţiunile sale. 2. Distanţa maximă până la care se poate deplasa un avion, o navă, un vehicul, fără a avea nevoie să se aprovizioneze cu combustibil. [Pr: a-u-] – Din fr. autonomie, lat. autonomia.
SUZERÁN, -Ă, suzerani, -e, s.m., adj. 1. S.m. (În evul mediu) Mare senior de care depindeau alţi seniori, ca urmare a relaţiilor de suzeranitate. 2. Adj. (Despre state) Care exercita autoritatea asupra unui stat mai slab, amestecându-se în politica internă a acestuia şi impunându-i anumite obligaţii politice şi financiare. – Din fr. suzerain.
Propoziti
Realizarea autonomiei teritoriale a Ţinutului Secuiesc nu este împiedicată de constituţie
Transilvania, sub SUZERANITATEA otomana a devenit un principat autonom.
