Auzi e ziua cea mare.ma aflu la teatru national pt al vizita pe cel mai mare poet roman:Mihai Eminescu.sunt foarte incantata.eu si alti 19 elevi ,care ne am calificat la etapa nationala a concursului de poezii,care ii poarta chiar numele dragului nostru poet,astfel am reusit sa obtinem o intalnire cu un adevarat maiestru.intram in sala.e atat de mare!il vad!sta intr un scaun simplu de lemn in mijlocul scenei.parului negru si ochii acanteietori de aceeasi culoare exprima atata viata ,iar zambetul sau cald ne spune ca i incantat sa vada 20 de poeti la inceput de drum.ne asezam in rand pt ai pune fiecare o intrebare si ai cere parerea despre o poezie de a noasta.sunt atat de nerabdatoare....si totusi mi e teama...ca insusi modelul meu mi ar putea spune ca poezia mea nu i decat o risipa de coala alba si cerneala.timpul trece destul de repede....."cu adevarat se poate simti ce ai scris.vad ca intelegi bine puterea cuvantului"...si de atunci nu am mai auzit nimic,deoarece eram fericita,ca Mihai Eminescu,insusi cel mai mare poet roman,mi a apreciat poezia.(daca ti se mai intampla sa ti dea oamenii raspunsuri aiurea reclamai.fai la fel cu fata care ti a raspuns.vazui ca asa face peste tot pune intrebari ca sa ia punctele.sper ca te am ajutat.)
