Puisorii
In aer,randunele se pregatesc de plecare . S-au adunat rand pe rand de prin partile acestea si strabat vazduhul ca niste sageti . Eu , numai in camasuta cu capul , gol urmares jocul stolului de pasari , printre care se afla si cei trei pui ai mei , din cuibul de sub streasina . Ii capatasem de la mama mea . De cate ori eram neastamparat , mama imi zicea:
-Fii cuminte , daca vrei sa-ti dau puii cand vor creste mari !
Si eu am fost cuminte , puii au crescut mari , apoi , toata vara , au zburat . Acum pasarile s-au odihnit putin , apoi s-au ridicat de odata cu toatele . Cateva dintre ele s-au despartit o clipa din stol , au atins usor streasina casei , apoi s-au pierdit iarasi in multimea celorlalte . Eu am privit lung stolul care se pierdea , apoi am dus manusitele la ochi si am inceput sa plang . Mama a venit in fuga. Eu nici nu puteam vorbi de atatea lacrimi . Am intins mana spre cer , i-am aratat stolul si i-am soptit :
-Puisorii !
Mama ma strans la piept si ma sarutat cu drag .
- Nu plande , dragul mamei , se vor intoarce inapoi , la primavara .
Eu m-am linistit si impreuna am privit stolul pe zarea departata a cerului .
'
Sper ca ti-am fost de ajutor !!!!
'
Coronita ???
