A sosit iarna. Fulgii uşori şi albi ca florile de cireş se joacă pe cerul ca cenuşa, iar Crăiasa Zăpezii ţese pe fiecare geam, cu grijă, flori de gheaţă.
Satul doarme sub plapuma albă, ca aripile catifelate ale îngeraşilor ce veghează liniştea copiilor cuminţi. În timp ce albinuţele albe îi cos pământului un cojoc gros, hornurile ca nişte balauri scuipă fum neîncetat.
Moş Crivăţ îi ciupeşte de obrăjori pe copiii ce merg să vestească naşterea lui Iisus Hristos. Copii privesc miraţi la dansul fulgilor de nea. Picii sunt îmbrăcaţi cu: fulare, căciuli albe, cojoace negre asemeni cărăbuşilor şi sunt încălţaţi cu cizme ce rar se găsesc în acel sat ...
În timp ce prichindeii colindau, Regina Noaptea se aşeza pe tronul ei împodobit cu mii de rubine, ce îţi luau ochii.
După ce copiii au adormit, Moş Crăciun coboară pâş-pâş pe nămeţii uriaşi cât casa. Moşul le aduce prichindeilor multe cadouri frumoase.
