Răspuns :
Etapa numita "Marcand momentele de text" e cruciala in dezvoltarea apetitului pentru literatura, apetit care, din motive discutabile, s-a tot diminuat in ultima vreme, din cauze ramase obscure, pe care doar putinii analisti culturali, si aceia foarte batrani, le patrund convulsiile redundante .
Intram acum, fara intarzieri colaterale, in marcarea momentelor remarcabile ale textului dat.
(*) Legenda Piatra Corbului se desena lent, printre siruri de vorbe simple, izbucnite din graiul calauzei. Intamplarile, de demult, curgeau si se intindeau ca o plasa, fascinandu-i pe acei drumeti, ce se pomenira zvarliti in afara propriilor ganduri, peste timp, in trecutul zbuciumat al locurilor si locuitorilor de aici. Atunci, demult, tatari flamanzi praduira tinutul. Navalitorii omoara multi dintre sateni, dar vor s-o prinda vie pe o tanara femeie, numita Corbita, ce le inflacarase dorintele pagane. Aceasta fuge din calea lor si se avanta, ca o caprioara, pana catre marginile de sus ale muntelui, acolo unde, de veacuri, zacea o stanca dreapta ca un zid. Ajunsa aici, si fiind mai aproape de ceruri, tanara cazu in genunchi si se ruga Atoatecarmuitorului sa-i vina in ajutor. Ruga ei a fost in zadar, sau poate nenorocirea fusese de mult scrisa in evantaiul indiferent al timpului. Disperata, ca sa nu fie prinsa, femeia se arunca in haul galgaitor si, despicand vazduhul mut, se afunda in apele Bicazului, zdrobindu-se de bolovani. Stanca, anonima pana atunci, primi numele: Piatra Corbului. Umbra tinerei fete, ce si-a trait ultimile clipe aici, pare ca luneca, uneori, de-alungul acestei golase stanci, coborand lin pana in apele Bicazului.
(**) Inainte de a se deda somnului, patrunsi de vuietul Bistritei, drumetii se trezira framantati de visuri, prelungiri firesti ale gandurilor agonisite de cu zi.
Parea ca o stanca mare le apasa pieptul, iar apasarea ei era atat de mare incat nu apucau sa intinda mainile lor si sa prinda bratele gingase ale unei fete tinere, care striga catre-n strafundurile pamantului : "Ajutor..."
Intram acum, fara intarzieri colaterale, in marcarea momentelor remarcabile ale textului dat.
(*) Legenda Piatra Corbului se desena lent, printre siruri de vorbe simple, izbucnite din graiul calauzei. Intamplarile, de demult, curgeau si se intindeau ca o plasa, fascinandu-i pe acei drumeti, ce se pomenira zvarliti in afara propriilor ganduri, peste timp, in trecutul zbuciumat al locurilor si locuitorilor de aici. Atunci, demult, tatari flamanzi praduira tinutul. Navalitorii omoara multi dintre sateni, dar vor s-o prinda vie pe o tanara femeie, numita Corbita, ce le inflacarase dorintele pagane. Aceasta fuge din calea lor si se avanta, ca o caprioara, pana catre marginile de sus ale muntelui, acolo unde, de veacuri, zacea o stanca dreapta ca un zid. Ajunsa aici, si fiind mai aproape de ceruri, tanara cazu in genunchi si se ruga Atoatecarmuitorului sa-i vina in ajutor. Ruga ei a fost in zadar, sau poate nenorocirea fusese de mult scrisa in evantaiul indiferent al timpului. Disperata, ca sa nu fie prinsa, femeia se arunca in haul galgaitor si, despicand vazduhul mut, se afunda in apele Bicazului, zdrobindu-se de bolovani. Stanca, anonima pana atunci, primi numele: Piatra Corbului. Umbra tinerei fete, ce si-a trait ultimile clipe aici, pare ca luneca, uneori, de-alungul acestei golase stanci, coborand lin pana in apele Bicazului.
(**) Inainte de a se deda somnului, patrunsi de vuietul Bistritei, drumetii se trezira framantati de visuri, prelungiri firesti ale gandurilor agonisite de cu zi.
Parea ca o stanca mare le apasa pieptul, iar apasarea ei era atat de mare incat nu apucau sa intinda mainile lor si sa prinda bratele gingase ale unei fete tinere, care striga catre-n strafundurile pamantului : "Ajutor..."
Vă mulțumim pentru vizita pe site-ul nostru dedicat Limba română. Ne dorim ca informațiile furnizate să vă fi fost utile. Dacă aveți întrebări sau aveți nevoie de suport suplimentar, nu ezitați să ne contactați. Revenirea dumneavoastră ne bucură, iar pentru acces rapid, adăugați-ne la favorite!